Data premierei: 9 noiembrie 2010
Muzica: Adolphe Adam
Coregrafia: Jean Coralli, Jules Perrot
Regia şi adaptarea: Pavel Rotaru
Scenografia: Alin Gavrilă
Decoruri şi costume: Alin Gavrilă
Light designer: Marko Radanovic
Maestru de balet: Florin Brînduşă
Distribuţie:
Giselle: Adela Sterp-Crăciun
Albert: Ovidiu Matei Iancu
Hans: Bogdan Plopeanu
Myrtha: Risa Mochizuki
Contele: Russell Hewey
Bathilde: Sindy Bertani
Mama Gisellei: Stela Cocârlea
Wilfried: Takanori Mima
Prietenii Gisellei: Takahiro Tsubo, Risa Mochizuki
Zulma şi Mona (supusele Myrthei): Laura Cristea, Reina Yagura
Dans ţărănesc: Aleisha Gardner, Russell Hewey, Sonoko Kajimoto, Mirela Grosu, Alexandru Pilcă, Nick Gili, Mircea Munteanu, Yuka Muratani, Satomi Netsu, Reina Yagura, Shoko Yamada, Ana Maria Florescu, Andreea Simionaş, Diana Ferenţ, Ai Matsushima, Rachel Meade, Ştefan Meşter, Keston Meyer, Takanori Mima, Chisato Tanaka
Iele: Aleisha Gardner, Sonoko Kajimoto, Mirela Grosu, Yuka Muratani, Satomi Netsu, Reina Yagura, Shoko Yamada, Ana Maria Florescu, Andreea Simionaş, Diana Ferenţ, Ai Matsushima, Rachel Meade, Chisato Tanaka
Despre:
Giselle de Adolphe Adam aparţine stilului supranumit „baletul alb” şi reuneşte armonios muzica, dansul şi pantonima, oferind publicului un spectacol extraordinar. Baletul Giselle poate fi considerat un punct culminant al romantismului care zugrăveşte în pas de dans viaţa adevarată a omului cu gândurile şi visurile lui, bucuria de a trăi până la melancolie şi deziluzie
Libret:
Actul I
Într-o căsuţă, la poalele dealului dominat de un castel, locuiesc tânăra Giselle şi mama ei. Nobilul Albert, care este îndrăgostit de Giselle, apare împreună cu scutierul său Wilfried. Ca să nu fie recunoscut, îşi ascunde mantia şi sabia şi îmbracă haine de ţăran. La întâlnirea cu Giselle, cei doi îşi mărturisesc dragostea şi îşi jură credinţă. Când fetele vin de la culesul viilor, Giselle îl prezintă pe Albert drept logodnicul ei şi se avântă în dans, în ciuda poveţelor mamei, care îi aminteşte că este bolnavă de inimă. Intră un cortegiu de vânătoare, iar nobilii doresc să se odihnească. Giselle admiră ţesătura rochiei Bathildei iar aceasta, impresionată de tinereţea şi puritatea fetei, îi dăruieşte un colan preţios. Contele întreabă de fiul său, iar scutierul porneşte în căutarea lui. Pădurarul Hans i-a urmărit în taina, îndrăgostit fiind de Giselle şi gelos pe Albert, sună din cornul ascuns, iar curtenii se adună. Aflând de la Bathilde că Albert este logodit cu aceasta, Giselle este copleşită de durere, îşi smulge colanul de la gât şi mintea i se întunecă. Printre hohote de râs şi plâns, îşi aminteşte jurămintele lor de dragoste, inima i se frânge şi se prăbuşeşte fără viaţă. Lângă trupul ei neînsufleţit, Albert şi Hans dau vina unul pe celălalt pentru tragedia întâmplată.
Actul II
Sub lumina lunii, în cimitirul satului, Hans vine să-şi plângă durerea, dar foşnete şi luminiţe stranii îl sperie şi îl alungă. Din întuneric apare Myrtha, crăiasa ielelor (willis, fecioare care nu şi-au ostoit în viaţă plăcerea de a dansa). La miezul nopţii, ele apar şi dansează, si odată cu ele Giselle. Ielele îl urmăresc pe Hans şi îl obligă să danseze până la epuizare, apoi îl aruncă în lac. Albert vine cu un buchet de crini la proaspătul mormânt al fetei. Imaginea ei înşelătoare îi apare de pretutindeni, tristă umbră îndrăgostită. Deşi Giselle o imploră pe Myrtha să-l cruţe, aceasta îi porunceşte să danseze cu el, vrând să-l piardă. Dragostea sa nestinsă îl ajută însă pe Albert să reziste până la ivirea zorilor, când ielele îşi pierd puterea şi dispar. Înainte de a pleca, îşi ia din nou adio de la Giselle, îmbrăţişând îndurerat mormântul ei.
Casa de Cultura a Municipiului Sibiu este o institutie publica subordonata Consiliului Local Sibiu si Primariei Minicipiului Sibiu